Te invit sa iei un loc la masa mea...

Ce-ar fi ca, de acum, in loc de 'Ce faci, iubire?' sa ii spui pe un ton la fel de jovial si prietenesc 'Ce faci, dezamagire?'

Ei bine, dupa tot ce ati trait, acum ti-e alaturi amical, dar curand mai strain decat ar fi fost daca ti-ar fi ramas iubit. Pentru ca acolo se mai aprind calcaie, se mai tachineaza prin bucatarie, la cafea. Acum isi doreste prietenia ta, pe care stie ca a pierdut-o cand ai sperat la mai mult. De fapt, el n-a fost niciodata indiferent si nici afectuos, mereu te-a lasat in bezna si in lumina orbitoare. Niciodata n-a fost prea placut, si totusi penumbra care te racorea din cand in cand undeva intre cele doua extreme, era cea mai amagitoare pozitionare strategica. Acel nici-nici care iti formeaza scutul, e cu tais, unul periculos de placut, de impresie de echilibru si de falsa regasire. Un refugiu expus.

El s-a gandit ca altcineva ar fi un inceput mai bun. Nostalgia timpului petrecut in pereche nu mai conta. Lua in bagaj tot ce invatase a nu face si credea ca acolo unde nimeni nu-l cunoaste, bataile vor fi mai intense. Trairile mai dense, suspansul mai dulce. Ea i-a cerut o pauza, in care sa sufere singura, libera, distrusa. Pauza generoasa ii permitea lui sa se ocupe de aerul nou al unei adieri de dragoste. Era departe si de prietenia celei care tacea si nestiind, si mai departe de interesanta aparitie. In virtualele lui cautari, a ajuns in zona de refugiu expus, in care isi dorea deopotriva, atentia tacerii si fericirea placerii. Ambele, in moduri diferite. De una il lega, inca, nostalgia, de cealalta, euforia.

Ce confort modern trebuie sa fi avut iubirea... Parea ca-si are spatele acoperit, in special de mana celei dintai, daca focul ce-l cuprindea ardea singur. A ars alimentat pana la un moment dat cand, vazundu-se ochi in ochi, interesul si plictisul s-au salutat. Cu un adio. Unul al regretului si unul al regresului.

Tacerea i-a scris intr-o seara. El nu mai respira nici macar pentru ea. Se resemna. I-a spus. Tacerea tacea si reprima. Si-apoi si-a dat drumul la glas, dar i se inabusea in lacrimi neauzite. Spera atat de mult ca-l putea salva ea, incat vorbele pe care i le spunea altadata, rasunau acum mai lesne ca oricand. El i-a marturisit ca adevarata solutie la schimbare era nevoia de o femeie. Cea pe care o gasise sau cel putin asa a crezut... Oare cat de mult ne ia sa ne oprim din cautari? Sa luam un loc la o masa in doi, chiar daca 'Rezervat' scrie pe mai multe..

Tacerea, citeam, e cel mai puternic strigat.
Shhhh... ... ma auzi?
Shhh... te ascult.