Pana cand casatoria ne va desparti

(Scrisoare catre un viitor el din trecut)

Trebuie sa stii ca eu sunt Foc, dar in acelasi timp, o puritana. Nu stiu ce inseamna doar sex, eu... am facut doar dragoste. Ori de cate ori a fost dat sa se intample. Noi, oricare ‘noi’, am facut dragoste. Acum, cand 'tu' esti foarte departe, stau sa ma gandesc ca daca ar fi sa te asezi langa mine pe canapea, perfect imbracat, si eu sa ma asez complet goala langa tine, as putea sa iti dovedesc atat de usor, cat de profund ma pot darui, fara chiar sa o fac. Numai ca tu sa-mi simti corpul langa al tau noapte de noapte e ceva atat de sublim, ca aproape nici nu mai stii daca ceva mai frumos exista pe lumea asta. As sta langa tine goala deci, fara sa pun stapanire pe spatiul tau, chiar si numai sa intelegi cat de puternica e o inima care simte. Si cat de insufletita e ea cand bate pentru tine, de cand te-a vazut.

Pentru ca trupeste, sa ai o femeie cu adevarat inseamna sa fie a ta sufleteste.

Cum as putea deci, sa revars dragostea mea pentru tine in lipsa intimitatii fizice absolute, daca nu printr-o conexiune cu toata fiinta ta pe de-a-ntregul, care ma respira si ma absoarbe prin toti porii caldurii tale corporale? 

Stii (si vocea ei suna jucaus), imi aduc aminte ce spunea Bertrand Russell odata cand l-am citit asezandu-ma mai comod in fotoliu, si anume ca, fata de epocile trecute, acum exista mult mai multa fericire care sa izvorasca din dragoste decat exista. Iar motivele pentru care oamenii au devenit cinici sunt stapanite de o "tiranie a vechilor idealuri", exercitata asupra inconstientului, si de o lipsa a unei etici echilibrate care sa regleze conduita oamenilor de azi. Viziunea aceasta curajoasa asupra prezentului are nevoie de o acceptare a ei in randul oamenilor, pentru ca remediul pentru starea aceasta, de iubire acceptata ca iluzie, nu este lamentarea sau nostalgia. A iubi astazi nu inseamna pana cand casatoria ne va desparti, ci inseamna placerea cea mai nobila, sursa echilibrului cu sinele si mai bine ca oricand in trecut - intelegerea prezentei ei indubitabile ca sentiment. De aici si intelegerea absentei ei ca un devastator izvor de suferinta. Nu pot fi mai deplin in acord.

Tocmai de aceea existenta noastra e asa de apasatoare astazi si tocmai ca nu dintr-o lipsa a iubirii.

Iubirea inseamna totul astazi si tot ce sta in afara ei e nimic. Nimic mai frumos. Si tot mai dificila e adaptarea. Mai usor inventam lumi virtuale decat o lume a noastra, de poveste reala.

De aceea as vrea sa sper la tine. Pentru ca vreau sa ma vrei cum vrei sa te vreau, nicicand mai prezent.