...ieşită de sub aşternuturi.
Privim peste linia de graniţă a lumilor virtuale în miniatură spre lumiile
de-afară, cele adevărate, pe care parcă le privim vii, din colivii. Ce mult vrem
să ieşim afară pe geamul înspre care privim, dar nevoia banului ne cumpătează tacticos
apropierea de libertatea fericirii. E soare afară şi urma setei egoiste de a
amâna aerisirea pe loc, umbreşte seninătatea zâmbetului din colţurile gurii.
Ţie îţi place unde eşti şi ce faci acum şi de cine ştie când? Sunt trei
tipuri de răspuns. Da din convingere, Da din obişnuinţă şi Nu, tot din
convingere.
Câtă obligaţie şi câtă fidelitate există în asta sau câte sacrificii
interiorizezi? Câtă energie consumi numai gândindu-te la ceea ce ţi-ai dori
posibil, când orele de lucru se fac mai obositoare decât sunt? Trăieşti
propriul tău consumerism?!
Gandeşte-te...
Nu te întreba de ce oamenii care nu umblă destinşi pe stradă sunt mulţi.
Eşti unul dintre ei. Cam sună a clişeu, unul pe care efectiv îl trăieşti. Nu-mi
spune că societatea nu te lasă să zburzi (nu te-ai născut să nu poţi Trăi).
Societatea e cum ne-o facem. Atât cât percepem. Ar fi mai bine să ne asumăm
lucruri, fara abstractizări. Cei mai sus de noi au fost jos cândva, la
înălţimea noastră. Oricum, edilii nu au locuri idilice acum. Sunt rezultatul
reuşitei manipulării. Nu arăta cu degetul. Nici cu arătătorul, nici cu
următorul. Mai e unul mare înainte, pe care vezi că s-ar putea să-l foloseşti
cam rar. Dacă lucrurile nu stau chiar
roz, asta nu înseamnă că nu sunt ok. Ok e un nivel minim de stabilitate pe care
trebuie să ţi-l permiţi. Fără să-l rosteşti cu plictis şi-n dezgust.
Aş îndrăzni să îţi spun că viaţa nu-i un rahat, doar pentru că ai momente
când te simţi un ratat. Ţi s-a dat ca să faci ceva cu ea (şi nu pe ea), îţi dai
seama deci câtă putere şi vigoare ai, capabilule? Trăieşte şi caută să te
regăseşti în locuri şi printre oameni pe care oricând îi simţi familiari!
Munca nu ar trebui să fie o rutină, ci un stil de a fi... nu doar un stil de trai,
dar şi stil de viaţă.
Şi viaţa e ca anotimpurile. Toate
trec şi prin toate treci. Şi prin alea bune, şi prin alea... reci. Şi iei din fiecare ce crezi că e în
avantaj. Zăpada iernii, zvâcul primăverii, zăpăceala verii şi zarva frunzelor
de toamnă ornamentală. Dacă le-ai pune pe astea în prim plan, ai vedea că
restul rulează în background, să completeze decorul şi atmosfera.
No comments:
Post a Comment