Mda...

Dupa deviza 'Am fost o viata domn si am pierdut' sau 'Omul cu adevarat bun este cel care ar fi putut face rau, si nu l-a facut' (va sunt cunoscute, banuiesc), iata ca in tara in care traim legile sunt atat de schioape si multi oameni au devenit asa de salbatici incat trebuie sa inveti, sa te fortezi chiar sa inveti sa supravietuiesti in imensa jungla. Nimic nou si ciudat pentru nimeni. E apasator sa vezi ce greu se mobilizeaza lumea sa salveze vieti si cum actele, aprobarile, abuzurile de putere si libertatile ticaloase ne omoara cu dreptatea in mana. Toate inselatoriile se pot intampla pentru ca nimeni nu mai are frica de vreo autoritate sau de cineva cu o anumita competenta. Unii sunt atat de lasi incat fac rau cu buna stiinta si atunci cand au mustrari de constiinta (dar nu de multe ori), evita contactul cu cei prejudiciati si se ascund in barlog de unde ies ca sa faca acelasi rau si mai departe, fara a fi trasi la raspundere. Se obisnuiesc asa si continua sa faca exact ceea ce vor pentru ca multi aleg sa nu se complice juridic, pentru a-i ataca chiar si cu acte in regula. Va intrebati oare cand vor inceta aceste practici? Nu stiu daca putem ramane prea pozitivi in aceasta privinta. Cei umili/umiliti care mai bine renunta la orice masuri juste de lupta si care sunt indreptatiti sa-si combata calaii, considerand ca nu are rost sa se complice 'mai mult', nu isi dau seama ca aceste nedreptati vor dura atat pana aceste atitudini vor inceta sa apara. Sunt numeroase. Si cei care plang si se macina si trec prin aceste nedreptati si sufera si indura si raman neintelesi sunt cei care renunta la acel 'rau facut' care de fapt ar fi un lucru legitim si poate chiar sanatos. Cum putem actiona pentru a evita si a risipi gandul ca tratamentul abuziv de orice natura poate continua? Cei corupti sunt si cei care, printre altele, cunosc foarte bine legile. Legi care de multe ori sunt cum sunt. Si sunt multi cu functii care habar nu au de ce le au sau daca le merita si se plimba si ei ca niste libelule de colo colo. E greu sa nu simti un soi de hazard la nivel sufletesc si sa nu te revolti. Dar pana la urma, haosul interior il traiesti doar tu, cel care n-ai functie si joci un rol de executie la locul de munca pe care ti-l asumi. Patronul are din punctul asta de vedere, relas, poate sa faca orice, poate sa spuna orice si sa se comporte oricum doreste pentru ca, clauzele sunt de partea lui si stie cand si cum si ce sa iti arate la fel cand si cum. Stie cum sa te dezarmeze pentru ca e marsav si perfid. Mai rau e cand se arata si prost-crescut. Ce e bine sa faci in schimb este sa nu taci! Cand simti ca ai toata puterea in argumente, sa nu te abtii ca sa nu jignesti. Nu vei jigni, ci vei zgudui putin ifosele unor voci care nu produc decat zgomot... Merita!;)