Să ne amintim de noi şi apoi de alte lucruri Importante

Dragi cititori, trebuie să vă spun că nu am încotro decât să îmi îmbunătăţesc starea de angoasă pe care o simt uneori şi să mă poziţionez într-un moment de tranziţie, indiferent cât de lung sau scurt, care să reuşească trecerea la o stare de spirit mai bună, mai lipsită de îngrijorare pentru ziua de mâine şi de teamă de situaţii care se pot întoarce împotriva ta. Sper ca la finalul acestui discurs, voi fi reuşit să îndeplinesc acest scop.

Câteodată am senzaţia că timpul destinat somnului de pe durata nopţii l-aş dedica soluţiilor şi găsirii căilor de ieşire dintr-un conflict sau din circumstanţe problematice care apar inevitabil pentru că trăim printre oameni şi suntem nevoiţi să convieţuim cum ştim noi şi cum putem mai bine. Mi se întâmplă să cad pe gânduri când sunt pregătită de odihnă, seara, pe lumina stinsă. Am impresia de câte ori se întâmplă asta, că astfel acumulez timp şi îl folosesc pentru a mă limpezi şi a trece prin filtrul raţiunii şi sufletului toate suferinţele, bucuriile, reuşitele sau eşecurile, nerezolvările şi rezolvările neaşteptate, ca într-o arhivă de dosare cu cazuri de viaţă. 

Şi atunci mi se pare că mă pot gândi cu atâta claritate la ceea ce am de făcut, încât aş petrece trează acele momente din noapte pentru a mă ajuta de toată capacitatea mea analitică în mod optim. Cred că atunci, în linişte, simt libertatea cea mai mare de a fi eu însămi, departe de zgomotul lumii, de prezenţe stresante, de izbucniri nevrotice şi de întâmplări neînţelese. Chiar şi aşa, nu reuşim să cuprindem tot conţinutul. Adormim şi dimineaţa, indiferent cât de posomorâţi ne-am trezi, simţim o licărire de energie şi putere care ne motivează şi ne ţine la adăpost de ceea ce ne apasă. Şi iată că timpul pare să ne ajute şi el căci recuperarea durează, rănile se închid pe măsura uitării, soluţiile se găsesc tot cu ajutorul nostru, adică al celor implicaţi şi situaţiile se rezolvă tot prin intermediul nostru, fie de la sine, fie prin intervenţie.

De câte ori nu v-aţi confruntat cu un om fixist sau scorţos? Capricios? Zeflemist? Şi câte alte categorii... Ce alegeţi atunci să faceţi cu aceşti oameni? Să-i schimbaţi? Nu ştiu dacă e cazul, nu cred că efortul e rentabil. Să-i dresaţi sau să-i educaţi? Cred ca a te autoeduca permanent este o acţiune înţeleaptă. Cine ignoră acest lucru va fi un om nesemnificativ pentru cei care observă ignoranţa. Nu cred că ar trebui să fie sarcina nimănui decât a părinţilor, aceea de a ne insufla de mici disciplina celor şapte ani de-acasă care este simplă, frumoasă şi oferită la liber. Educaţia cred ca ne ajută să trăim mai frumos, nu constrângător. Educaţia ne oferă foarte multă libertate, o libertate provenită din cunoaştere, o deschidere de uşi. În fond, felul în care suntem trataţi oferă multe indicii despre felul nostru de a fi, iar ceea ce ne intrigă la comportamentul altora faţă de noi fie reprezintă o oglindire a propriului nostru comportament (pe care îl negăm la noi şi îl acuzăm la alţii), fie pur şi simplu există o discrepanţă şi o lipsă de potrivire între noi şi alţii ca noi care face ca relaţiile noastre să fie perturbate de contradicţia aceasta energetică.

Iată că aşa avem mereu motive să ne măcinăm pentru te-miri-ce problemă. Şi tot aşa simţim că haosul din jur se poate instala şi în mintea noastră. Ceea ce şi face. Şi atunci devenim agitaţi şi dominaţi de anxietate când credem că, în starea noastră de impacientare mai mult sau mai puţin fondată, nu avem soluţiile la noi sau nu avem parte de rezultate imediate.

Dar să ne relaxăm! Nu trebuie să permitem acestui ritm să ne acapareze preocupările intelectuale. E bine să învăţăm şi să exersăm controlul pe care îl deţinem asupra situaţiilor de criză, dar mai important decât atât, să învăţăm să ne gestionăm resursele interioare fără a ne sufoca şi încărca de atâtea gânduri suplimentare, posibile situaţii cauzale şi ipoteze imaginare. Trebuie să ne oprim atunci când simţim că ne suprasolicităm pe noi înşine, să tragem adânc aer in piept şi să analizăm pe rând, fără a ne presa.

A, şi încă ceva! Nu lăsaţi NIMIC să vă răpească somnul dulce şi odihnitor, care trebuie să vă refacă fizic şi psihic şi să vă pregătească să funcţionaţi cel mai bine zi cu zi. Ţineţi minte, suntem puternici şi putem rezolva orice! Nu ne trebuie poveri pe care nu le avem. Tu eşti cea mai importantă persoană pentru tine în cel mai bun sens dintre sensuri! Dacă este aşa, vei avea parte oricând de persoane dragi alături de tine :)