A iubi sensibil...

August 22, 2013 at 8:11pm by Maliya

Ce se întâmplă când, unei relaţii în care baza ei, fără a se dori a fi, este incertă, construită pe un teren care nu permite înălţarea unui adăpost sigur - îi clădim prilej sau găzduim împrejurări ca ea să funcţioneze? O casă care se surpă şi pe care o înalţi strat după strat în speranţa că aşa nu se va afunda de tot, nu va supravieţui vreodată în consolidarea ei reparatorie. Efortul s-ar intensifica măsurabil cu fiecare dată şi aparenţele ar ascunde iar şi iar o adâncime sfâşietoare, brutal de sufocantă. O relaţie sănătoasă se construieşte nu pentru a salva ceva, nu pentru a strica şi a reface, nu pentru a fortifica pe stricăciuni. O relaţie de iubire este cea în care bazele există de la început, ca şi când ele ar fi existat dintotdeauna, aşteptând să susţină fundaţia unui cămin. Acela este startul pornirii unei iniţiative de natură sentimentală în care fiecare pas este o treaptă ascendentă. Cu cât există o mai bună platformă de lansare, cu atât timpul o înalţă cu folos. Pe de altă parte, o relaţie nu avansează atunci când presupune sacrificiul de a se menţine (măcar) la nivelul la care a funcţionat mereu: acelaşi, plat, neproductiv, liniar. Oare este ea un caz manevrabil sau refractar? Oricât ar fi tinereţea de dulce şi oricâte gesturi ieşite din conformism ar atrage cu sine, ea nu este decât o etapă în manifestarea sufletului, în afirmarea caracteristicilor sufleteşti. Ele vor rămâne neschimbate, cu aroma lor proprie şi îşi vor păstra particularitatea lor. Două inimi bat împreună când se completează, îşi susţin ritmicitatea şi îşi permit, ca pe un lucru de valoare, bucuria de a crea o simfonie...