- Și? Ai reușit să urci până la Tibidabo, de data asta? l-a întrebat ea, plină de curiozitate jucăușă.
- Da, a fost lung drumul, dar era singurul loc unde am vrut să ajung, în afară de festival, care merita. Dealtfel, ceva care bate dezgustul meu față de oraș.
- Ce fain! Ne uitam în zare la locul ăla data trecută, când mâncam scoici lungi... ții minte?
- Eu mă uitam tot timpul la Tibidabo.
- Știu. Eu totuși nu, fiindcă o bună parte din timp eu te priveam pe tine.
- Cum o mai duci?
- Pe umeri. Tot timpul.
- Esti bine?
- Pot sa-ti spun mai simplu "da", ca sa scap mai usor. Raspunsul e celalalt. N-am scapat.
- Crezi ca mai poti?
- Sa suport? Nu mai suport demult. Acum doar ma pacalesc. Dar as vrea sa fac cu adevarat ceva.
- Vreo problema noua?
- E veche, dar pare mereu foarte noua. Stii tu, oamenii...
- Ah... aha.
- Dar nu toti, doar unii. Cam multi totusi.
- Ii vezi zilnic?
- La birou n-am incotro.
- Si cum este in realitate?
- Ca pe facebook!
- Cum ca pe facebook? Acolo toata lumea e prietena cu toata lumea, aparent.
- Vezi? Asa e si in realitate. Dar e mai mult de atat.
- Auzi, dar totusi, cu grupul ala de femei de ce nu te intelegi?
- Nu ma incadreaza in limitele de greutate. E de la 60 +, acolo... or eu nu ma aseman si nu ma aduna. Nu ma inghit in grup, deci n-am apartenenta. Acceptau si cu lipsa de ceva, dar eu n-am avut decat kilograme lipsa. Si acolo trebuia cel mult caracter-lipsa. Or eu n-am cautat sa am... asa ca m-au coborat la statutul de "neeligibila cu fite' si acum nici nu ma mai privesc. Treburile lor...
- Dar in grupul ala de-acolo de ce nu vrei?
- Acolo nu ma primesc pe alt criteriu. De varsta. Acolo e maxim 24 fix. Eu mai am putin pana la 34 fix. Aratam la fel, ai zice ca suntem de-o seama, dar ceva e altfel. Or eu nu ma bag in seama, as spune chiar dintr-un rol parintesc fictiv. Bine, eu am trait cum am trait si par sa dau varsta inapoi. Dar experienta n-o pot da. Nici inapoi, si nimanui. Asa ca aici nu au mai cantarit kilogramele, ci anii. Care desi au inaintat, par ca nu.
- Si ce-o sa faci totusi?
- Am sa ma plac si-o sa ma am la inima. Ca ea e adevarata si ma tine vie si cu spatele drept.
(08.05.2022)
Yes, it's still raining
No one has called
You feel like you're missing something
though not clearly
missing anything at all
yes, you're still waiting
for the time that hasn't come
yet, it is not late,
but age is just a number
while you're not growing younger
keep growing in faith
It feels like infinite
but time is a limit
when you're talking to yourself
safe from the rest
and silence that's sometimes so needed
sometimes so painfully loud
you wish someone came around
to heal you better
that's your battle!
but not the truest consolation
the light is dim and you're looking down at your nails
you observe your wristbands
while it's raining
and night outside already
and understand your breath pause
from which you feel fatigue
it's getting late
now go to bed and sleep
I now invoke you
from the crown of a tree
so you'd climb home to me
It's such power in my thoughts
and there you are! in my blindness
No touches, but I can reach you
from well beyond the sea
I find no faults
Chemical must be... my fondness
There, there!
I thought I'd win
My battles? they had an armistice, as I remember
If just a little longer...
so close to be and yet... there's little time to live, and plenty of it to wish
Why don't we belong to the land of small big wishes?!
I'm so surprised of how thorny roses are when wanting to pick them
and everything satisfying remains the smell and image of the flower
Don't cut me off! I need to breathe
in my own climb-down
If just a little longer had it been
I could have lasted fonder
