Sol fertil

Locul unde e îngropat câinele, e plin de iarbă

Sol fertil, ca iubirea

A primit în timpul vieții multă atenție și hrană

Și rămășițele lui sunt atente cu pământul

Acolo, în locul lui preferat, unde se tolănea pe iarbă

Ca și când ar fi dorit să se contopească firele de iarbă cu firele lui de blană

Și acum s-au înmulțit, mai viguroase, mai dense, și mai grase

De, atunci când umbli cu degetele prin ariciul de iarbă, parcă-l scarpini pe spate

pe câine, o dragoste mare

încă vie și reciprocă

dincolo de moarte

dincolo de trup

și de orice tipar

ori de timp

natura l-a înghițit și-a format din el un calup învelit

într-o completă manifestare de dimensiune nouă, alegorică

de chintesență mișcătoare de unde și vibrații

atât de specifică e legătura, mănunchiul de dor strâns

cules mai înainte de vreme, când oricâte primăveri,

era la fel de fraged ca la început, când s-au îmbrățișat și cunoscut

copilul și câinele

rămași împreună pe vecie

necuvântător, ca într-un film mut.