La Tribunal

Întotdeauna am pierdut eu, ca să câștige 

ea
La tribunal, aveam de partea mea 

rațiunea 
Tu, inima mea.

Eu aveam cea mai inteligentă armă
Tu, cel mai distins atu
Și oricâți sfetnici aveam, între noi,
să facem pact, era război...

Văd cum o ții de mână, și cum o ademenești în transă
În schimb eu aici, 

       la capăt, lângă rațiune
Simt cum ard, nervoasă
Îmi vine s-arunc c-un vas după tine
Dar inima-mi zâmbește de dincolo de 

brațul tău pe care-l ține...
și îmi face cu mâna, e nebună și-mi sare 
din piept! Tensiunea!

Cât îi place să se joace, suspendă 

audiențe când de câștig nu-s șanse
Doamna avocat Lăcrămioara Cârlig
Nu s-a prezentat la înfățișare nici azi... 

era frig!
S-a răcit puțin 
Când rațiunea mă strângea de mi se-

nvinețea puterea
Când mă gândeam, fără poftă de mâncare,
Cum o acuzi atât de-ușor de declarații false... perfect!  
justificabil
Dar ea mă apără, să știi!
Oricât ai zice: "Zici?"
DA, zic! Pe cuvânt! "E FALS!" Tu strigi
"Pe suflet vreau, ca pe Biblie, să juri"
Zău? Când tu N-AI suflet să-l asculți pe-

al meu??
"Ba eu am! Altcum...de ce să cred 

cuvântul tău? Locul din care iese doar a 

sărutat atâtea alte guri!"

RESPECT!
Îți cer
"Îmi ceri..." își pune zâmbetul pe buze
Normal! Aș fi vrut să nu, dar nu se poate altfel văd, îți cer să-mi plătești daune morale și timpul acordat!
"...care se măsoară-n plată cu vârful
 îndesat?"
Ah, nemernicule!
Îți arăt eu ție vârf! Am învățat multe, 
în absența ta! Voi vrea...
"...să-i plătească și anii de Școală" zice unu di-colo, peste mine
Onorată instanță - revin - aș vrea...
"Liniște!!! în sală"
Țipă cu exacerbare 
Judecătoarea.