A se trece la ''pierderi''

Şi ce dacă astăzi pierzi totul? Se 'prăbuşeşte' doar universul, cel pe care îl reclădeşti de voie, dar mai ales de nevoie Singur!

Când unii pierd Bani, alţii pierd Ani. În al doilea caz, averea e mai mare, dar şi preţul mai scump. Ca într-o societate, mai dezvoltată decât cea de-acasă, unde câştigi mai bine, dar şi cheltui pe măsura binelui. Nimic nu ţi se oferă gratis, în schimb tu oferi lacrimi şi păreri de rău pe tavă, fără să te mai uiţi la mărunţişul de momente frumoase pe care ar trebui să-l ceri înapoi pe drept, că-i al tău, nu să-l laşi sorţii pe tejghea la mâna... oricui. Pierderile astea spirituale nu se mai uită la restul monetar returnat în experienţe frumoase trăite. Sunt prea mici ca valoare în comparaţie cu costul pe care ai fost nevoit să-l plăteşti fiindcă ţi s-au impus taxe... de care nu ştiai.

E greu să contorizezi pierderile, dar poţi să ai tot confortul material, daca te-au lăsat unii falit sufleteşte. Poţi să te aşezi pe cel mai confortabil fotoliu, dar să nu ocupi locul cel mai bun din inima cuiva. Poţi să ai o casă a visurilor, dacă n-ai viaţa visurilor tale în ea.

Poţi să fii putred de deştept şi să fii sarac lipit aprecierii. Sau poţi să iubeşti fără să ceri nimic în schimb şi... să nu primeşti nimic în schimb! Adică să dăruieşti de dragul dăruitului şi să nu pofteşti prea mult, ca să-ţi meargă bine. Sufoci. Poate deranjezi. Devii patetic. Şi pierzi pentru ca n-ai ştiut să păstrezi. Ce să păstrezi din ce n-ai primit?! Sau ce să pierzi?! Sau pe cine dacă nu (l-)ai avut(-o) vreodată?! Sau ai avut, dar condiţionat. O tendinţă de emancipare şi permisul de circulaţie cu direcţia minte - inimă îţi este ridicat. Îţi mai scad şi puncte. Şi na! Te-ai ales şi cu amendamenteJ

Rămâi perplex, te încearcă furia că n-ai fost tu ăla vinovat! 
‘– Nene, dar eram trecut 20 de metri de trecerea de pietoni, cu indicatorul clar verde pentru mine!!  E absurd! M-am asigurat când am pornit! 
 – Nu,dom’le, erau pietoni angajaţi pe trecere! 
 – Eh! Uite, pe-ăla nu-l vezi cum goneşte? Pe ăla de ce nu-l opreşti? Poate să dea peste cineva în orice moment!
 – Pentru că acum te-am prins pe dumneata!’

Mai zi ceva!

Te frămânţi, dar nu poţi evita plata. E inevitabilă. Nimeni nu crede ca tu n-ai vreo vină reală. Eşti acuzat şi deci, perdant.

Şi când te gândeai că nu ţi se poate întâmpla ţie doar pentru că tu te comporţi exemplar ca puţini alţii , de atâta timp! Nu toţi au profunzimea asta şi nici nu-ţi caută background-ul impecabil. Majoritatea sunt nişte brute care nu bat atât de departe şi care mormăie pe aceeaşi bandă de parcă citesc de pe fruntea ta: ''Proceed with the payment – insert cash here please! Thank you''