Nu mi-a răspuns nimeni
Ce înseamnă iubirea
Și n-am înțeles-o.

Nu înţeleg de ce mă face deseori să zâmbesc
de-atâtea ori să plâng
Dar
Mă-nvaţă să iubesc.. ceea ce e firesc
Și râd de ea
Nici ea nu m-a-nțeles pe mine
Știe doar că am un loc unde se simte bine
Și de unde n-ar putea pleca de bună voie
niciodată
Căci e-Acasă!

Își caută inima-pereche
Vibrând
Și parcă rațiunea îi e prietenă
Căci n-o trădează în alegere
Ea simte și privește
Se apropie, gândește
De fapt din nou, simte. Mai puternic.

În cea mai frumoasă combinație
Minte și suflet
Iubirea are înțelepciunea ei
În inima ei
Și știe prea bine
Ce, când şi Cine-i
poate umple lacunele

De ce vorbesc despre ea,
poate vă întrebați..
Cred că mâna mea în scris i-a căzut sclavă
Și se lasă purtată de gânduri atunci când..
inima cedează..