Cine eşti tu, chip masculin,
De îndrăzneşti să vii, să-mi tulburi siguranţa?
Nu e loial, de-atâta dor
Să-mi ruini, să dărâmi speranţa!
Să-ţi însoţească gândul
Şi să-ţi urmeze dorinţa
Ce-o-ncătuşezi într-însul.
Faci un abuz de putere
Şi simt cum sorbi fierbinte seva
rezistenţei, existenţei mele.
și coboară-ncet pe frunte,
Se prelinge-uşor spre buze
Le pătrunde, le străpunge.
Şi le-ndrumă să urmeze
Ritmul absorbţiei tale
atât de provocator si- atât de măiestru!
între degetele tale
Zac întinse, răstignite
pe suportul tău cu braţe..
Dulci minuni de guri trupeşti
Ce s-au supt neîntrerupt
într-un tempo lent şi brut.
În spasme şi-n dulce chin
S-au dezlănţuit în abnegaţie
2 limite şi-o revelaţie...
(martie, 2010)
No comments:
Post a Comment