Fără prejudecăţi

…multe femei se pot împlini şi la 40. Pot face copii şi după 40. Dar fără prejudecăţi, în acelaşi timp mulţi bărbaţi se Distrează până la 40. Şi după.

Măcar dacă toţi bărbaţii ar fi de 10 în arta seducţiei şi ar şti cum să atingă o femeie, la 20 de ani, la 30... Din păcate, sunt suficienţi cei cu autosuficienţă care, chiar şi numai pentru amorul artei, tocmai la Amor… nu au pricepere. 

Aprob ideea unui blog post din România, cum că ‘sexul cu o femeie pe care n-o iubeşti nu e altceva decât masturbare asistată.’ Cu alte cuvinte, aş adăuga că sexul fără iubire, derulat nişte ani de zile, nu e altceva decât masturbare asistată de femei care ajung în timp sa le facă dacă nu pe toate, atunci o bună parte din sarcinile mâncătoare de energie, fără să mai aibă nevoie de ajutorul unor mâini bărbăteşti. Privit din acest unghi, feminismul este partea tristă a egoismului masculin. Masculii sunt feroce în pat, dar mămăligă în human multitasking. Şi invers. Sunt bărbaţi care papă lapte. Interesantă la femei este abilitatea de a se adapta, de voie, de nevoie, la pretenţiile societatii. Pentru că să vrea, pot folosi şi ele bărbaţii pentru xes. Dar nu fac din asta un scop. Deja multe gospodine-femei-puternice îşi arhivează emoţiile pe un hard extern. Ceea ce nu-i o fericire…

Generaţia nouă de oameni se doreşte lipsită de prejudecăţi – asa-văzute oprelişti în calea ‘adevăratei fericiri’. Avem iubirea pe internet. Avem concubinajul. Avem mame cu copii ai căror taţi nu sunt soţii acelor femei. Avem sentimente de-o noapte şi aventuri durabile. E liberă lumea de “obligaţii”.

‘What’s up?’ e aplicaţie de conversat face-to-face online. Faza no face-no name-no number e depăşită. Acum se minte real, cu zâmbetul pe buze de emoticon. Nu trebuie să ne ascundem, e suficient să dispărem când vrem, fără frică de judecată. Smart move se crede a fi asta.

Numai că tehnologia asta are şi limitele ei. Limite de care ne plângem mult, dar care nu ne opresc să ne folosim de ea. Ne place să suferim când ştim atât de bine că tocmai de suferinţă ne ferim.

Ne limităm convingerile şi uităm să Fim.

Ne pierdem din vedere, acceptând nimicuri pe post de curente noi. Suntem Deschisi la mentalitate nouă, permisivă şi …nelimitativă. Suspinând de fapt la clasice comportamente de-un firesc maxim, ne suportăm stoic rătăcirile apărate.