Ma gandeam nu demult la faptele bune pe care le facem in fiecare zi, indiferent in ce mod. Lucrand, storcandu-ne Materia de resurse pentru a rezolva cazuri sau necazuri, oferind ajutor financiar/moral/practic, incercand schimbari, dorind bine celorlalti, rabdand, reusind sa fim maleabili, perseverand, oferind vorbe bune, calmand situatii... iubind. Toate acestea le facem. Unii o fac pentru rasplata, unii pentru binele lor propriu, altii pur si simplu. Oricare ar fi scopul, nu conteaza atat de mult ca si intentia. Totusi vorbesc de initiative altruiste, si nu de vreunele interese. Si se intampla uneori ca ceea ce primim de la viata sa nu fie pe masura facerii de bine. In mod cert, poate nu concomitent. In orice caz, chiar daca intentiile noastre nu sunt decat generoase si lipsite de orice urma de profit, exista momente grele care nu ne fac favoarea de a ne ocoli. Ne intrebam intotdeauna de ce. Se intampla nu pentru ca am fi noi vinovati. Probabil avem doar niste lectii de invatat si undeva unele greseli au fost facute. Totusi, nu ne putem lua gandul de la acest dezechilibru, fericirea ne este stirbita, chiar daca noi suntem impacati cu sinele. Ne trezim singuri dintr-o data, fiind impinsi de cauze externe sa ne adaptam situatiilor nevrute pe care noi le-am adus in fata noastra mai mult sau mai putin. Oare nu facem destul? Oare de ce viata nu ne rasplateste cu fericire atunci cand ne dorim sau meritam mai mult? Sunt acestea incercari la care suntem supusi? De ce suntem pusi la zid de catre unii cand noi altora le-am oferit o usa deschisa? Intrebarile acestea vor primi raspunsuri cand viata le va trimite. Pana atunci, noi trecem prin multe, nerasplatiti. Sau poate trebuie sa pretuim viata mai mult si sa ne bucuram mai des, in loc sa fim tristi si ingandurati, si atat de neincrezatori? Ce bine-ar fi sa putem relua momente pe care sa le traim cum ar fi trebuit, si nu cum am facut-o deja. Din pacate, nu putem, sensul e unic, directia e inainte. E adevarat, zilele nu intra in sac, dar nici nu le mai scoatem din trecut. Momentul e pretios, l-ai ratat, vor mai veni si altele. Dar sa nu uitam ca cele mai multe (momente) trebuie sa fie fericite.

No comments:
Post a Comment