Boala indiferenţei

Cred ca indiferenta-i cea mai grea.. ura poate avea nuante, cel mai cuminte se poate manifesta ca furie nemoderata.. ura e respingerea categorica a unui rau facut tie, a ceva ce nu ti-ai mai dori sa se intample, a ceva ce nu ti-ai mai dori ca cineva sa repete.. poti simti ura pentru greseli, pentru dureri cauzate pe care le traiesti fara a le putea integra vreodata in randul celor acceptate pasnic.. ura e o lupta interioara intre iertare si razbunare.. ceea ce invinge este rezultatul convingerilor spiritului.. insa indiferenta este fara inima, ea nu are scrupule, este lipsa de implicare, dar poate fi si rezultat al zbuciumului care a trecut undeva din suflet..

Fictiune.
Vorbeam odata cu un robot si il invidiam ca eu nu pot functiona automat.. iar el s-a uitat la mine si mi-a spus 'Eu stiu doar ce vad. mecanismul meu functioneaza cu arcuri si suruburi si senzori studiati. N-am sange sa simt, n-am inima sa sufar, n-am simturi sa stiu cum iubesti tu. Nu ma misca nimic, in afara de aceste comenzi.Vrei sa stii cum e sa fii inchis in carapacea asta metalica, sa mergi la comanda, sa exersezi functii de executie monitorizate? Ti-ai dori libertatea ta inapoi si n-ai mai vrea vreodata sa fii perfect, ca sa multumesti pe cineva.. ti-ai dori sa gresesti, sa te implici cu adevarat, sa plangi ca sa iasa tot naduful si sa razi cu lacrimi de bucurie autentica.. Ei, ce spui?' Si atunci m-am privit in oglinda si mi-am dat seama cat de frumoasa sunt. Si cat de frumoase sunt sentimentele mele. Si am devenit o fortareata dupa ale carei ziduri falnice sunt armate de soldati gata sa lupte in numele iu__rii!