July 30, 2013
...in cuvintele exprimate intocmai de parintele Iuga.
Pilda celor doi oameni instrainati de Dumnezeu.
’’Talharul, unul din marii pacatosi ai vremii de demult, este cel care defineste Mantuirea cu aceea de a fi cu tine, cu Iisus. A fi cu cineva inseamna a fi in Rai. Exact ce spune Mantuitorul: ‘Astazi vei fi cu Mine in Rai. Ai vrut sa fii cu Mine – Asta-i Mantuirea’. Dincoace, pieirea este aceea ca oamenii acestia (aka cei doi) nu mai erau oameni. Ei nu mai erau oameni, deci nu mai erau cu ei in primul rand, dovada ca nu mai era o casa a lor, nu mai erau cu oamenii, nici cu hainele nu mai erau. Deci totul se rupsese de ei. Si ei se rupsesera definitiv de orice punte intre ‘mine’ si ‘celalalt’. Eul nu-si mai putea spune ‘Eu’ pentru ca nu poti spune Eu decat in raport de Tu, ori ei nu-l mai aveau pe Tu, dar.. in clipa aceea nu mai erau nici ei un Eu. Aceasta este instrainarea care subliniaza foarte bine – este instrainarea de Eu. Si bineinteles ca nimeni nu a intemeiat lumea lui Eu, lumea Eului ca Iisus Hristos, pentru ca Iisus Hristos va fi singurul care va numi cu Eu notiuni uriase: ’Eu sunt Invierea. Eu sunt Painea. Eu sunt Lumina si Voi sunteţi Lumina Lumii’ s.a. Iata aici o infiere in ceea ce constituie cu adevarat un Chip, iar Chipul inseamna Eul. Ori oamenii acestia totusi n-au pierdut definitiv. De ce? Aici intervine partea unica a Crestinismului. Ca daca in toate celelalte religii oamenii se pierdeau fara sa tina cineva seama de ei, fara sa-i poata mantui cineva, crestinismul le arata ca nu exista pierdere vesnica, Pieire Vesnica Nu exista. Prin urmare si in acesti demonizati mai ramane ceva, cei posedati de diavol. De remarcat, diavolii au o influenta diferita asupra oamenilor si asupra animalelor. Diavolii din oameni ies la porunca lui Iisus Hristos cand se intampla minunea si intra in porci. Pe oameni nu-i distrusesera total, ei traiau inca, se manifestau ca neoameni, dar atunci cand intra in porci, ii distrug automat. Ce sa intelegem din aceasta influenta diferita asupra a doua realitati din viata? In om (demonul) nu poate distruge totul pentru ca in om Este Totul. Dupa Dumnezeu, omul este un alt Dumnezeu. Ori, a distruge Totul in om inseamna de fapt a-l ataca direct pe Dumnezeu, Chipul Lui. Ori omul este facut, intemeiat pe asemenea principii si dimensiuni, incat diavolul ramane neputincios de la un punct incolo, pentru ca inca o data: atacul la om este intotdeauna un atac la Dumnezeu. Ce-l face pe diavol neputincios totusi? Si aici se pare ca cele doua entitati divine erau Stapânii celor doi oameni. Libertatea - pe care Dumnezeu a pus-o ca pe o zestre, o valoare in Om, si numai omul o cunoaste dupa Dumnezeu. Numai omul cunoaste si gestioneaza libertatea. Ca e bine, ca e rau, asta e altceva, dar el este deasupra libertatii. Nu are toate armele de atac Diavolul, cate arme de aparare are omul! Aici il depasim. Dar il depasim nu prin noi, ci prin ceea ce spune sfantul parinte Augustin: ‘mai adanc decat mine in mine este Hristos’. Oamenii ceilalti, din oras, normali, nedemonizati ii vad pe cei doi, linistiti cum nu i-au vazut niciodata, de care inainte se speriau; acum stau linistiti, la picioarele Mantuitorului Iisus Hristos. Oamenii din jur au o reactie foarte ciudata, il alunga: ’sa goneasca din hotarele noastre!’ De ce? Ei sunt atat de reci, ca sa nu zicem mai mult. Mantuitorul a fost respins dintotdeauna, pe acelasi motiv, omul nu se teme mai putin de Divinitate, de Minune... de Divinitate decat de Rau. Pentru ca si demonul, demonizarea, demonismul este un aspect al unei alte Divinitati. Un alt aspect al Divinului. De aceea raul nu a avut curaj sa patrunda in divinitate. De ce nu se roaga oamenii? Pentru ca rugaciunea este o atmosfera pur divina. De aceea oamenii intra atat de greu si atat de putin pe pamant. De aceea ei se tem de divinitate, ii inspaimanta divinitatea, nu-i mai inspaimanta demonismul pentru ca azi asa, maine asa.. cu demonismul ne-am obisnuit. De aici se naste tentatia de a interpreta aceasta reactie ciudata a oamenilor in fata lui Iisus Hristos, Vindecatorul. Deja era un semn ca era ceva cu El de vreme ce a reusit sa linisteasca doi oameni, din Neoameni sa-i faca Oameni, cum de altfel se crede ca oamenii se temeau de daune ulterioare, colaterale. Porcii demonizati care pierisera in mare, pierdusera o buna parte din avere cu care faceau niste bani, nu stiau la ce sa se mai astepte din partea lui Iisus Hristos. E corecta si linia asta de interpretare? Glumind putin, ei se temeau, mai ales ca erau convinsi acuma ca se poate, ca nu cumva sa vina peste ei. Mantuitorul le arata ca nu se ocupa cu ce trebuie, ideea aici a fost, sa dispara, pentru ca de fapt e clar ca intr-un fel moral ii corecteaza, ca raul e obiectul urat, al meseriilor urate. Ei erau constienti ca inainte sufereau de o boala, de un tip de demonizare, stie tot omul si cand a cazut si de ce-a cazut.’’
In completare, boala e o moarte partiala. In momentul in care se ajunge la vindecare, se poate spune ca o mica parte din Invierea Domnului a fost simtita, inteleasa. Asta inseamna sa fii crestin, sa renasti si sa simti putin, un fragment, o picatura din miracolul Invierii. Mantuire inseamna deci vindecare, recuperare, remediu.
Dumnezeu infigureaza, Demonul desfigureaza.
Sa aveti zile linistite, meditative poate, sau traite cu sens. Sunt convinsa ca aceasta pilda povestita a dat nastere unor intrebari sau poate chiar constituie raspunsul unora dintre ele, a unor indoieli, a unor interpretari, a unor critici sau a unor vaste puncte de vedere care nu sprijina neaparat invataturile biblice. Poate aceste relatari vor trimite la intelegerea putin mai buna si mai clara a credintei, la importanta si rolul ei de fapt, cu ce ne ajuta si cum si prin ce. Si de ce avem nevoie de ea. Putem trai si fara credinta, dar viata insasi este o minune divina, care provine de undeva. O zi buna fiecaruia!
No comments:
Post a Comment